Arc de speranta

Si se duce se-astupa si ultimul meu glas
Se sparg cuvinte de gheata ce trec in nefiinta
Astept sa sune iar si cel din urma ceas
Sa vad iar zorile sa-ntreb de e cu putinta

Mai am de ce sa visez catre o luna plina
In care auzi cum striga si toamna dupa vara
Sa privesti prin ea sa sti ca nu e lina
Ca inca bate incet asteptand sa reapara

Rasare-n soare rosu ce nu voiai sa-l vezi
C-aduce doar povara si inimi ce iar pier
Si striga dupa mine si tu o sa ma pierzi
Pentru ca n-ai crezut ca voi mai straluci pe cer

Desi ma doare-a spune el acum va pleca
Ma va lua si pe mine singura fericire
Ce-ti aduncea-nplinire si bogatia ta
Apune incet si sti prea bine nu-i cale de iesire

Acum e liniste da tot m-apasa gandul
Ca soarele nu a apus doar pentru tine
Mai vad acum un cer ce imi e tot ca plumbul
E gol e gru si fara tine,dar trece si prin mine

Fir de viata

Ma-ntuneca lumina uscata a lampii
Ce mai demult era un vis si o cantare
Privesc la ea in soapte si asteptare
Noua viata spre a mai revedea

Imi spune o poveste despre un timp trecut
Ce-mi umple iar si gandul,plapand era demult
O dulce amintire imi mai imbraca chipul
Pierzandu-ma usor,pierzandu-ma cu timpul

Dar brusc privirea fixeaza ciocolatia pata
Din a mea amintire,din vremuri inecate
Inca o privesc si o zaresc tot mata
Ce dulci fericiri ce zac acum uitate.

Zambesc hilar la gandul reinviat
Si chem sa vina iarna plina de inghetare
Sa-l trec usor pe el tot in a mea uitare
Dorind s-aud acum un vers de el cantat

Si iar revin in lumea mea de azi
La lumina lampii ce o gasesc pe fata
La strigatul pe care tu nu-l vei auzii
Mai tine tu in palme o inima de gheata

Opresc usor lampa in amintirea ta
Fixand iar cu privirea
Doar pata de cafea. . .                            
                                                                                      C'est moi,
                                                                                                      Alice

Azi a mai picat o lacrima.
S-a mai dus o clipa

Un vers a cazut in patima
Si uite s-a mai frant o aripa...










                                                                                        Alice

Renasmee's song

Timpuri trecute

E doar un cantec ce-l mai am in minte
Fericirea care mi-a mai ramas
Astern un ultim vers in nopti pustiite
E doar un singur glas...

Luna se joaca cu bland mea privire
Se strecoara in mintea mea vibrand
Eu o ascult incetul cu incetul
E doar surasul lin de copil plangand

Doar vocea mea rasuna printre soapte
Si frigul imi ingheata si ultima suflare
M-astern usor in versuri ce iar vor fi uitate
In frigul trecutului,in ultima mea noapte

Rasaritul aduce o noua viata dulce
Ce dragastos astept de  mult a o vedea
Mi-atinge usor chipul cu mana-i radioasa
Astept sa ma surprinda astept ca sa ma ia..

Sunt doar . . .

Sunt doar norii de ploaie
Ce-ntuneca privirea
Si gandul meu firav

Sunt doar zambete de copii
Pline de voiosie
Parand mereu mai vii

Sunt doar dulci amintiri
Ce-astern mai greu pe foaie
In dulci culori azuri

Sunt doar cuvinte spuse
Si-ngropate in intunecatul trecut
Prin amprente ingrosate

Sunt doar clipe memorabile
Ce vin si iar dispar
Tot mai usor pustiite

Sunt doar timpuri
Ce ne-alunga teama,tristetea,veselia
Lasandu-ne mai goi

Sunt doar razele soarelui
Ce mai ajung la mine
Alungand cenusa timpului

Sunt doar eu,doar tu,doar noi
Copii ai aceluiasi razboi..

                                                                            Alice

Glas de cuvinte

Cuvintele unei vremuri

Ce iar vor fi-necate

De-o voce de ganduri

Dorind a fi uitate.

Doar aripi mai raman

Sa curme gerul noptii

Iar eu mai stau parand

O fantasma a cetii.

Dar mai raman regrete-n viata

Ce greu vor mai apune

Intr-un tablou de gheata

Vazut doar din suspine

Ramane-nchisa viata

Intr-o celula moarta

Fragila este ata

De negura tot mata.

Ridic acum si capul

Securea sa o-mpiedic

Si umple iar si raul

Ce vajaie himeric...

Poveste

Ea-i urmeaza pasii in negrul intuneric
Asteapta sa-i auda dulcea voce
Aude numai cum inima ii bate puternic
Iar el dispare usor in dulcea mana grea

Dar brusc se simte fericita
Rvede-n viata ei pe printul mult visat
Si uita sa zambeasca
Si el e iar uitat.

Astepta pe o piatra el sa apara iar
Si inima ii spune ca il va revedea
Insa incet se pierse in dulcele amar
Dar el e iar aici alaturi de-alui stea

Ii sopteste dulce c-aici cu ea va sta
Ea doar asteapta sa fie-adevarat
Dar uite ca el pleaca
Iar ea ramane-un suflet indurereat

Acum doar piatra a mai ramas trupul
Si sufletul s-aude in noptile cu luna
Tu ii asculti povestea incetul cu incetul
Dar nu uita-a privi spre dulcea ta lumina.